Conform unei echipe de cercetare din Germania, persoanele seropozitive sunt susceptibile să dezvolte boala ficatului gras dacă se află sub tratament antiretroviral care conține un inhibitor de integrază sau tenofovir alafenamidă (TAF).

Boala ficatului gras nonalcoolic se dezvoltă prin acumularea de grăsimi în ficat. Persoanele cu diabet și/sau supraponderale sunt mai susceptibile de a dezvolta steatoză hepatica. Se estimează că una din patru persoane din America de Nord și Europa are boala ficatului gras, dar estimările prevalenței la persoanele cu HIV variază enorm.

O mică parte dintre persoanele cu afecțiuni ale ficatului gras continuă să dezvolte steatohepatită nonalcoolică(NASH), o stare inflamatorie care poate duce la leziuni hepatice severe (ciroză). NASH crește riscul de a dezvolta cancer hepatic (carcinom hepatocelular), dar riscul de progresie de la boala hepatica grasă nonalcoolică la NASH, la ciroză și cancer hepatic în rândul persoanele cu HIV nu este definit.

Dr. Jenny Bischoff și colegii săi de la Spitalul Universitar din Bonn, Germania, au efectuat un studiu de cohortă prospectiv pentru a investiga prevalența bolii hepatice grase și a factorilor de risc pentru dezvoltarea bolii hepatice grase la persoanele cu HIV, care nu sunt infectate și cu hepatita C. De asemenea, au dorit să afle dacă creșterea în greutate împreună cu tratamentul antiretroviral au dus la creșterea riscului.

Participanții au fost diagnosticați cu HIV cu 9 ani înainte de a participa la studiu și se aflau sub tratament antiretroviral de aproximativ 8 ani.

Pe parcursul studiului, 20% dintre participanți au dezvoltat steatoză sau au înregistrat progresia steatozei într-un stadiu mai avansat. Dintre cei urmăriți timp de cinci ani, doar 36% s-au vindecat până la sfârșitul perioadei de studiu, comparativ cu 54% la intrarea în studiu. Proporția cu steatoză severă a crescut de la 17,5% la 50% în aceeași perioadă. Treizeci la sută din totalul participanților cu steatoză la momentul inițial au prezentat agravarea gradului de steatoză în timpul perioadei de urmărire.

Analiza de regresie a arătat că 68% dintre bărbații cu un IMC (indicele masei corporale) peste 23 au dezvoltat steatoză, în schimb ce doar 25% dintre femeile cu IMC peste 23 au dezvoltat steatoză.

Pentru că aproape toți participanții au luat tenofovir disoproxil, tenofovir alafenamidă și /sau un inhibitor de integrază, cercetătorii au hotărât să efectueze o analiză pentru a identifica alți factori de risc – inclusiv expunerea la medicamente – care au fost asociați cu dezvoltarea steatozei.

Riscul de a dezvolta steatoză a fost de peste șapte ori mai mare la persoanele cu diabet de tip 2.

”Creșterea în greutate împreună cu regimurile antiretrovirale și dezvoltarea steatozei sunt corelate, iar tenofovir disoproxil poate avea un rol atât în ​​protejarea împotriva creșterii în greutate, cât și a steatozei”, concluzionează cercetătorii.

 

 

Articol preluat și tradus de pe www.aidsmap.com