Pacienții seropozitivi, care au primit un transplant hepatic sau de rinichi au prezentat rezultate similare cu cei fără HIV, la 15 ani după transplant, conform unui studiu.

Cercetătorii afirmă că aceste rezultate susțin includerea persoanelor cu HIV pe lista pentru transplant, în calitate de primitori.

”În general, rezultatele excelente după transplantul de ficat sau de rinichi către beneficiarii infectați cu HIV justifică utilizarea unei resurse limitate. Multe centre încă consideră infecția cu HIV ca fiind o contraindicație strictă (pentru transplant). Aceste date arată că nu este”, a declarat autorul principal, dr. Peter G. Stock.

Studiul a fost publicat în JAMA Surgery și a implicat pacienți seropozitivi care au primit transplanturi de rinichi sau de ficat între 2000 și 2019 la Centrul Medical al Universității din California, San Francisco.

„UCSF a fost primul centru din SUA care a efectuat transplanturi (în condiții obișnuite) la persoanele cu HIV, iar pe baza volumului mare de transplanturi care sunt efectuate, am putut aborda comparația dintre beneficiarii de transplant de ficat și rinichi HIV pozitivi și negativi”, completează dr. Stock.

„Mesajul principal este că acești pacienți HIV-pozitivi pot fi transplantați cu succes, deoarece vor obține beneficii substanțiale din transplant și pot fi așteptate rezulatate bune după intervenție”, a spus dr. David Klassen, Director Medical la United Network for Organ Sharing.

Pentru analiza transplantului de rinichi, 119 primitori HIV-pozitivi au fost comparați cu 655 primitori HIV negativi, vârsta medie a pacienților fiind de aproximativ 52 de ani, iar 70% erau bărbați. La 15 ani după transplant, rata de supraviețuire a pacientului a fost de 53,6% în rândul pacienților HIV pozitivi, față de 79,6% a celor HIV negativ.

Supraviețuirea grefei în rândul pacienților cu transplant de rinichi a fost proporțional mai mare în rândul pacienților HIV pozitivi după 15 ani (75% vs. 57%); cu toate acestea, diferența nu a fost semnificativă statistic.

Dr. Arya Zarinsefat, de la Departamentul de Chirurgie de la UCSF, a speculat că supraviețuirea mai scăzută pe termen lung a pacientului în rândul beneficiarilor de transplant de rinichi HIV-pozitivi poate reflecta riscurile cardiovasculare cunoscute în rândul acelor pacienți.

„Când ne uităm la curba de supraviețuire, rata de supraviețuirea a fost aproape identică la 5 ani și a început să se diferențieze abia la 10 ani după transplant”, declară dr. Zarinsefat.

În ceea ce privește transplantul hepatic, în rândul celor 83 de primitori HIV pozitivi au fost comparați cu 468 de primitori HIV negativi, vârsta medie a fost de aproximativ 53 de ani, iar 66% erau bărbați.

Ratele de supraviețuire la 15 ani nu au fost semnificativ diferite între grupuri, 70% pentru HIV-pozitivi și 75,7% pentru HIV-negativi. Similar cu cei care au primit transplant de rinichi, cea mai mică rată de supraviețuire dintre toate subgrupurile de transplant hepatic a fost în rândul pacienților infectați concomitent HIV- hepatita C (HCV), cu rată de supraviețuire la 5 ani de 59,5%.

Autorii notează că riscul crescut de rejecție acută la pacienții cu transplant renal HIV-pozitivi este în concordanță cu studiile anterioare, iar cauzele pot fi multifactoriale.

 

Articol preluat și tradus de pe www.medscape.com