Într-o jumătate de secol, lumea a trecut prin două boli virale și mortale, care au provocat pandemii. Chiar dacă există multe asemănări între pandemia HIV și pandemia actuală, rezultată din infecția cu Sars-Cov-2, există și diferențe vizibile.

Definiții

HIV atacă sistemul imunitar al unei persoane, organismul devenind incapabil să lupte împotriva bolilor. Netratată, o persoană cu HIV poate dezvolta SIDA. În faza finală a infecției cu HIV deteriorarea sistemului imunitar este atât de severă încât duce la un număr tot mai mare de infecții oportuniste.

Boala Coronavirus 2019 (COVID-19) este o infecție cauzată de o nouă tulpină de coronavirus, numită coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 (SARS-CoV-2). Persoanele cu COVID-19 pot dezvolta boli respiratorii ușoare până la foarte grave, precum și o serie de alte simptome.

 

Virusurile responsabile

HIV este un Lentivirus, care face parte din clasa retrovirusuri. Se știe că aceste tipuri de virusuri au perioade lungi de incubație și pot provoca boli cronice și mortale. HIV are două tipuri, HIV-1 și HIV-2.  HIV atacă sistemul imunitar prin infectarea celulelor imune numite celule CD4. După infectarea acestor celule imune, HIV se multiplică, apoi ucide celulele CD4, ceea ce duce la slăbirea sistemul imunitar. HIV se transmite prin: cale sangvină, cale sexuală sau cale materno-fetală.

SARS-CoV-2 este un virus care provine dintr-o familie numeroasă de virusuri numită, coronavirus. Alte coronavirusuri cunoscute sunt: coronavirusul sindromului respirator acut sever (SARS-CoV) și coronavirusul sindromului respirator din Orientul Mijlociu (MERS-CoV). În timp ce boala cauzată de SARS-CoV-2 poate fi adesea ușoară până la moderată, în unele cazuri oamenii se pot îmbolnăvi grav. În această situație, corpul produce un răspuns imun puternic, care poate duce la deteriorarea plămânilor și a altor organe vitale.

SARS-CoV-2 este în primul rând o infecție cu transmitere aeriană, ceea ce înseamnă că virusul poate fi transmis prin tuse, strănut sau vorbire sau, în unele cazuri, suprafețe contaminate.

 

Asemănări pandemice

În primele zile ale ambelor pandemii, majoritatea guvernelor lumii au fost nepregătite. Ambele pandemii au insuflat o mare teamă populației, au provocat perturbarea vieții de zi cu zi și au dus la moartea multor oameni. O altă asemănare este dată de atitudinea populației. În cazul COVID-19, controlarea virusului depinde în mare măsură de persoanele care urmează directivele date, cum ar fi: distanțarea socială, utilizarea măștilor, menținerea igienei etc.

Diferențe pandemice

O diferență semnificativă între cele două pandemii este dată de perioada în care au apărut. În timp ce cazurile pozitive și decesele cauzate de HIV și SIDA continuă la nivel mondial, răspândirea HIV a început în anii 1980 și este lentă, în comparație cu milioanele de cazuri COVID-19, infectate în decurs de câteva luni.

Autoritățile de sănătatea publică a reușit să controloze Covid-19 prin teste riguroase, urmărirea contactelor și măsuri stricte de sănătate. Chiar dacă lumea a adoptat reglementările strategice propuse de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), pentru a controla boala, pandemia HIV rămâne o problemă majoră de sănătate la nivel mondial. De asemenea, deși există mai multe vaccinuri, care pot oferi imunitate împotriva COVID-19, nu există încă niciun vaccin de succes împotriva HIV sau SIDA.

 

Asemănări și deosebiri privind transmiterea

Ambele virusuri se pot răspândi de la persoanele care, fără să știe, au infecția, dar nu prezintă simptome. Cu toate acestea, în timp ce HIV este cel mai contagios în faza sa acută, infecția rămâne contagioasă la persoanele care nu primesc niciun tratament. Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) afirmă că, după o posibilă expunere la SARS-CoV-2, perioada de incubatie (adică timpul dintre expunerea la virus și momentul de debut al simptomelor) pentru infectța COVID-19, este estimată ca fiind între două și 14 zile.

O diferență majoră între cele două virusuri este că SARS-CoV-2 este foarte ușor transmisibil, din cauza infecției aeriene, în timp ce transmiterea HIV se bazează pe contactul cu fluidele corporale infectate. Mai mult, oamenii pot dezvolta simptome de COVID-19 în decurs de 2-14 zile după expunerea la virus, în timp ce, de obicei, durează între 2-4 săptămâni după infecție pentru ca persoanele să prezinte simptomele primare ale HIV.

 

Numărul de decese și cazuri 

Conform tabelului OMS privind cazurile COVID-19, au existat peste 200 de milioane de cazuri confirmate de COVID-19 și 4 milioane de decese cauzate de boală. Între timp, de la începutul pandemiei HIV, au existat aproape 80 de milioane de cazuri. Dintre acestea, aproape 37 de milioane de oameni au murit din cauza bolilor legate de SIDA. Un studiu din 2021, menționează că peste 95% dintre persoanele cu HIV, care nu primesc tratament, mor, în timp ce doar 1-4% dintre persoanele cu COVID-19, care nu primesc tratament, mor.

 

Prevenție și tratament

În prezent, nu există antidot eficient pentru niciuna dintre boli. Cu toate acestea, există tratamente pentru a reduce severitatea simptomelor și pentru a preveni sau reduce riscul de transmitere. În unele cazuri, oamenii pot fi capabili să gestioneze și să amelioreze simptomele ușoare ale COVID-19 la domiciliu.

Pentru a proteja persoanele de COVID-19 sunt valabile următoarele:

  • distanțarea socială
  • purtarea măștii
  • spălarea corectă și constantă a mâinilor
  • evitarea locurilor aglomerate și slab ventilate
  • igiena adecvată

În plus, sunt disponibile și vaccinuri, care pot reduce transmiterea SARS-CoV-2 și pot preveni ca o persoană să se îmbolnăvească grav dacă dezvoltă COVID-19.

Persoanele cu HIV primesc terapii antiretrovirale (ART) – regimuri de tratament constând în două sau mai multe medicamente, care suprimă replicarea virală. Acest lucru poate ajuta o persoană să reducă încărcătura virală până virusul devine nedetectabil; astfel, o persoană nu mai poate transmite virusul unei alte persoane, ceea ce contribuie la creșterea calității vieții.

Printre măsurile preventive aflate în vigoare pentru împiedicarea transmiterii HIV, se menționează:

  • utilizarea prezervativului
  • folosirea seringilor curate, sterile, noi
  • utilizarea profilaxiei pre-expunere (PrEP)
  • utilizarea profilaxiei post-expunere (PEP)

 

Perspective viitoare

În prezent, se dezvoltă vaccinuri care urmăresc să atingă imunitatea colectivă cât mai curând posibil. Aproximativ 29% din populația lumii a primit cel puțin o doză a vaccinului anti-Covid-19, iar aproximativ 15% din populație este complect vaccinată. Cu toate acestea, există încă o diferență între țările bogate și țările cu venituri mici, atunci când vine vorba de eforturile de vaccinare COVID-19. În prezent, doar 1,1% dintre persoanele din țările defavorizate au primit cel puțin o doză de vaccin COVID-19.

Chiar dacă cercetările sunt în plină desfășurarea, din cauza naturii virusului HIV, este mai dificil să dezvolți un vaccin eficient. În prezent, eforturile de cercetare includ două studii clinice multinaționale de vaccin aflate în stadiu final, numite Imbokodo și Mosaico. În plus, cercetătorii lucrează la dezvoltarea unor anticorpi neutralizanți (bNabs), care ar putea fi capabili să oprească o gamă largă de tulpini HIV.

 

Articol preluat și tradus de pe MedicalNewsToday.com

Sursă foto: UNaids.org