Un studiu pe termen lung a unui pacient londonez, a demonstrat cum un transplant de celule stem de la donatorii care dețin o genă rezistentă la HIV a fost un real succes. Sângele prelevat de la pacient a evidențiat absența unei infecții virale active la 30 de luni de la încetarea terapiei antivirale.

Raportul de caz publicat în The Lancet HIV Journal a demonstrat efectiv că pacientul că a fost vindecat de HIV. În mod crucial, deși nu a rămas nici o specie virală activă în sângele pacientului, există probe de ADN HIV-1 integrat în proba de țesut.

Succesul principal al acestui studiu este demonstrarea absenței complete a replicării HIV-1 in probele de lichide corporale multiple, inclusiv țesut cefalorahidian, sânge, intestinal, material seminal și limfoid. Resturile de HIV-1 integrat sunt considerate „fosile”.

Acest studiu reprezintă, de asemenea, utilizarea editării genelor CCR5 ca terapie curativă.. Deși promite, scalabilitatea editării genelor CCR5 este limitată – în urma barierelor tehnice și etice asociate cu utilizarea acesteia.

 

Pacientul din Berlin: primul tratament curativ pentru HIV-1

A mai existat un caz, un pacient din Berlin raportat în 2011, care a fost vindecat de HIV-1 folosind transplantul de celule stem. Acest pacient a fost supus la două runde de radiații și de transplant alogenic de celule stem hemopoietice (alo-HSCT).

Celulele transplantate au purtat o mutație CCR5Δ32 / Δ32, inhibând expresia celulară a CCR5, care duce la rezistența HIV-1. Aceste celule stem înlocuiesc celulele imune cu populații care adăpostesc această mutație, ceea ce determină inhibarea replicării virale. Iradierea simultană a corpului și chimioterapia distrug celulele care adăpostesc deja celule infectate cu HIV-1.

 

Un tratament în două etape: tratamente medicamentoase de intensitate redusă și transplant alogen de celule stem

Gupta și colaboratorii săi au efectuat prelevarea de mostre virale din lichidele limfoide intestinale și cerebrospinale ale pacientului londonez la 29 de luni după încetarea terapiei antiretrovirale (ART), precum și prelevarea de mostre virale de sânge la 30 de luni. S-a folosit numărul de celule D4  ca indicaor de referintă a robustetei sistemului imunitar, precum și ca indicator a succesului transplantului de celule stem.

Rezultatele au arătat că numărul celulelor D4 al pacientului a reflectat o reconstituire lentă, iar la 28 de luni, doar 23,5% din celulele D4 au fost reconstituite din transplant. Viralul plasmatic HIV-1 a fost nedetectabil în cele 30 de luni folosind un test cu sensibilitate ridicată (1 coper per ml).

Nu a fost detectată nicio infecție activă cu HIV-1 în plasmă la 30 de luni după transplantul de celule stem hemopoetice alogenice CCR5Δ32 / Δ32; prezența in materialul seminal, cerebrospinal și gastro-intestinal a fost, de asemenea, nedetectată la 29 de luni după transplant.

Mai mult decât atât, răspunsurile cu celule T CD8 și CD4 specifice HIV -1 au rămas absente în cele 24 de luni după terapie. Recuperarea numărului de CD4 a fost lentă; aceasta ipoteza este un rezultat al tratamentului cu un anticorp monoclonal anti-CD52 sau o perioadă lungă de zece ani în care pacientul nu a primit niciun tratament pentru HIV-1.

Gupta și colab. au realizat modelări matematice pentru a determina dacă tratamentul a fost curativ; dacă> 80% din celulele țintă au fost derivate de la donator, atunci remisiunea (vindecarea) pe tot parcursul vieții a fost probabilă 98%. Această probabilitate crește până la 99% dacă> 90% din celulele țintă au fost derivate de la donator. Celulele țintă ale pacientului au fost obținute de la donatori (99%), indicând succesul celulelor stem.

Autorii sugerează că studiul lor de caz reprezentat în lucrarea lor indică o abordare de tratament mai puțin intensă a remisiunii pe termen lung a infecției cu HIV-1, constând în regimuri de medicamente cu intensitate redusă urmate de un singur transplant de celule stem. Acest tratament se îndepărtează de studiul de caz din Berlin în care iradierea totală a organismului este evitată.

Întrucât pacientul londonez este doar al doilea studiu de caz în prezent, rămân mai multe bariere  de depășit. Acestea includ robustetea datelor de siguranță și eficiența tehnicilor de editare a genelor utilizate în proces.

În prezent, tehnica CCR5 de editare a genelor este în perioada de început și va necesita îmbunătățiri înainte de a putea fi utilizată ca strategie de vindecare scalabilă pentru HIV-1.

 

 

Sursa: News-medical.net