Ce trebuie să știi atunci când îți cauti un loc de muncă

Conform legislației din Romania privind munca există anumite domenii în care testul HIV poate fi recomandat de medicul de medicina muncii, dar în cele mai multe cazuri testarea HIV nu implică faptul că o persoană nu poate profesa în domeniul respectiv. Sunt domenii, de exemplu cele sanitare unde exista un risc de infectare HIV, în aceste situații infecția cu HIV este considerată “boala profesională” și este important să se știe dacă a fost contactată la locul de muncă sau nu. În alte domenii se consideră că este nevoie de o anumită stare de sănătate pentru a putea respecta condițiile de muncă si pentru a asigura siguranța angajatului, cum este cazul șoferilor de tir, care au un program de lucru prelungit – nu se recomandă angajarea persoanelor aflate în  stadiul SIDA.

 

Cine e obligat prin lege să păstreze confidențialitatea diagnosticului?

Conform legii nr.584 din 29 octombrie 2002 confidențialitatea privind diagnosticul cu HIV/SIDA este obligatorie pentru:

  • Angajații rețelei sanitare(inclusiv medicii de medicina muncii, nu au voie să le transmită angajatorilor diagnosticul)
  • Angajatorii acestor persoane(departamentul de resurse umane este obligat prin lege să păstreze confidențialitatea diagnosticului și să nu îți informeze colegii de muncă)
  • Funcționarii publici care au access la aceste date

 În ce profesii se cere testarea HIV periodic sau la angajare?

În România, testarea HIV la angajare este solicitată la angajare pentru următoarele domenii:

  • industria farmaceutică,
  • personalul din unităţile de coafură, frizerie, masaj, cosmetică (manichiură şi pedichiură),
  • personalul sanitar elementar, personalul de îngrijire,
  • personalul care îngrijeşte persoana cu handicap şi asistentul maternal,
  • personalul sanitar superior şi mediu,
  • personalul din transport rutier.

În prima etapa a procesului de angajare, angajatorul realizează dosarulul angajatului. Dosarul cuprinde documente referitoare la competențe, abilități și calificări ale angajatului pentru ocuparea postului respectiv: CV, diplome de studii, fișa de aptitudini de la medicul de medicina muncii, etc

Pentru obtinerea fișei de aptitudini angajatorul poate recomanda un medic de medicina muncii cu care instituția/firma colaborează sau viitorul angajat caută un medic de medicina muncii.

Ce se întâmplă la medicina muncii?

În baza unui examen medical, medicul de medicina muncii analizează starea de sănătate a viitorului angajat în concordanță cu specificațiile postului și eliberează o fișă din care selectează “APT, APT CU RESTRICȚII, INAPT TEMPORAR sau INAPT” pentru postul respectiv. Este important de știut că o persoana își poate declara statutul HIV medicului de medicina muncii sau acesta poate avea acces la informații referitoare la statutul HIV al unei persoane prin documentele solicitate de la medicul de familie, dar medicul de medicina muncii nu are dreptul să informeze angajatorul cu privire la statusul HIV și nu are voie să treacă în documentele pentru angajator nicio informație referitoare la situația medicală a persoanei. Singurele informații care se regăsesc în documentele eliberate de medicul de medicina muncii fac referire la capacitatea de munca (APT, APT CU RESTRICTII, INAPT, etc) și la condițiile de muncă. Deși legislația din Romania prevede că singurul care poate furniza documente pentru angajare este medicul de medicina a muncii încă se intampla ca angajatorii sa solicite la dosarul angajatului, și o adeverință eliberată de medicul de familie. Acest lucru se întamplă ca urmare a faptului că legislația permite adăugarea la dosarul angajatului a altor documente pe care angajatorul le consideră relevante coroborat cu faptul că legislația privind medicina muncii recomandă solicitarea de către medicul de medicina muncii a unui referat de la medicul de familie care să stea la baza completarii documentelor referitoare la medicina muncii.

Medicul de familie căruia i se solicită o astfel de adeverinta se află într-o situație dificilă întrucât nu poate furniza informații cu privire la capacitatea de munca (apt, inapt, etc) dar formatul de adeverința prevede furnizarea de informații medicale. În această situație medicul de familie consideră că este responsabilitatea persoanei care solicită o astfel de adeverință ca ea să fie livrată personalului medical, în această situație medicul de medicina muncii, și nu departamentului de resurse umane al institutiei/firmei.

Chiar și în situația în care adeverința de la medicul de familie ajunge la departamentul de resurse umane, acesta este obligat să păstreze confidențialitatea. Prin urmare dacă se ajunge la o astfel de situație este important ca viitorul angajat sa atragă atenția personalului de resurse umane cu privire la acest aspect.

Ce se poate face dacă nu au păstrat confidențialitatea?

Dacă medicul de medicina muncii și/sau angajatorul a încălcat confidențialitatea, te poți adresa instanțelor de judecată competente și/sau poți face o sesizare la Consiliul National pentru Combaterea Discriminări și/sau Avocatului Poporului.

 

Le poți spune și colegilor de muncă?

Decizia de a dezvălui statutul HIV la locul de muncă este o alegere personală care poate avea atât un impact pozitiv, cât și un impact negativ, deci gândește-te cu atenție la argumentele pro și contra.

Un avantaj al dezvăluirii statusului la locul de muncă este că se poate crea o rețea de suport cu colegii tăi. În legislația românească, dacă îți depui certificatul de încadrare în grad de handicap la resurse umane, ești scutit de plata impozitului pe venit de 10% din venitul net și angajatorii au anumite facilități fiscale.

Pe de altă parte, spunând oamenilor că ai HIV sau SIDA te poți expune riscului discriminării și a stigmatizării. Tocmai de aceea, dvs. sunteți singura persoană îndreptățită să se auto-dezvăluie sau nu.

Frica poate duce la comportamente negative față de dumneavoastră, mai ales atunci când oamenii nu au informații corecte privind HIV/SIDA. De exemplu, în România, cel mai recent studiu demarat de IRES și CNCD în anul 2019 cu titlul “Discriminare și discurs al urii în România” arată faptul că raportarea identitară cu caracteristici diferite se face preponderant după starea de sănătate(61%).

58% dintre români se tem de tot ce este diferit și manifestă un grad ridicat de neîncredere față de persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA. Scala distanței sociale, reprezentată în studiul menționat mai sus, arată că 27% dintre români nu acceptă ca o persoana care trăiește cu HIV/SIDA să le fie rudă, iar 23% nu le acceptă în rețeaua de prieteni.

Dacă decizi să dezvălui unuia sau mai multor colegi de muncă, gândește-te cu atenție ce oameni alegi în a le spune despre statusul tău medical. Decizia este una personală și este bine să ai deja un plan în minte.

 

Sursa : UNOPA