Principala cauză a contaminării cu virusul HIV/SIDA este interacțiunea cu o  persoană seropozitivă care, însă, nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuși purtătoare de virus și deci susceptibilă să îl transmită. Transmiterea virusului HIV se face pe trei căi:

  1. Calea sangvină Transmiterea pe cale sangvină are loc prin:
  • contactul direct între rănile deschise şi sângerânde ale persoanelor sănătoase şi ale celor seropozivie;
  • folosirea în comun cu o persoană seropozitivă a acelor şi seringilor;
  • rănirea cu obiecte tăioase (lame de ras, forfecuţe, ace de tatuaj etc.) contaminate cu sânge infectat;
  • transfuzii de sânge infectat;
  • transplanturi de organe de la donatori infectaţi.
  1. Calea sexuală
  • Raporturile sexuale neprotejate prin prezervativ cu persoanele seropozitive sunt cauza cea mai frecventă de transmitere a infecţiei cu HIV. Transmiterea are loc prin contactul între fluidele biologice infectate (secreţiile vaginale, lichidul preejaculator, spermă, sânge) şi mucoasele genitale, anale sau bucale, chiar dacă sunt intacte.
  • Cel mai important factor de risc care favorizează contractarea infecţiei este contactul sexual anal, deoarece în timpul contactului se pot produce cu uşurinţă leziuni pe mucoasa anală.
  • O femeie seropozitivă este mai contagioasă în prezenţa sângelui menstrual, a infecţiilor sau a inflamaţiilor vaginale.

Spălăturile vaginale după un raport sexual, coitul întrerupt, utilizarea pilulei contraceptive, a diafragmei şi a sterlietului nu protejează împotriva HIV. Consumul de droguri (cocaina, ecstasy, canabis, haşiş, marijuana) şi de băuturi alcoolice reduce nivelul atenţiei, favorizează comportamentele de risc (de exemplu raporturile sexuale neprotejate) şi slăbeşte sistemul imunitar al organismului.

  1. Calea materno-fetală Transmiterea virusului de la mama seropozitivă la copil se poate produce prin contaminarea sangvină în tipul sarcinii, naşterii şi alăptării. În cazul în care femeia însărcinată seropozitivă nu se tratează, rata de transmitere a infecţiei de la mamă la copil este de 25%.

Pentru a stabili dacă a avut loc contaminarea, copilul trebuie supus unor controale specifice în centre specializate. Jumătate din copiii născuţi cu HIV mor înainte de a împlini 2 ani dacă nu primesc un tratament medical adecvat.

Virusul HIV nu se transmite prin:

  • strângere de mână, îmbrăţişare;
  • sărut, salivă, muşcături, zgâriere, tuse, lacrimi, transpiraţie, muc, urină, fecale;
  • pahare, tacâmuri, farfurii, obiecte sanitare, haine, prosoape, cearşafuri;
  • înţepături de insecte (ţânţari).

Virusul HIV nu se transmite când se frecventează:

  • săli de sport, piscine, duşuri, saune, toalete publice, scoli, grădiniţe, localuri de muncă, restaurante, baruri, cinematografe, localuri publice, mijloace de transport în comun.

O persoană care a avut contact cu HIV, în perioada de timp de la câteva săptămâni la 3 luni de la infectare, poate deveni seropozitivă, adică începe să producă anticorpi împotriva virusului. În această perioadă, persoana in cauza prezintă rezultate negative la testul HIV, dar este contagioasa si poate transmite virusul altor persoane. Seropozitivitatea durează toată viaţa. Virusul HIV are o acţiune lentă şi progresivă.